h1

Frica

16/02/2012

Nustiu nici cum a aparut, nici cind a disparut frica asta. Cind mergeam undeva cu mama (si citi ani sa fi avut, cred ca in jur de 5-6-7) mereu imi era frica sa nu ma pierd ori (!!!) sa ma Uite mama undeva. Daca mergeam prin piata, ma tineam prinsa de mina ei de frica sa nu ma pierd. Daca ne duceam la bunelul, si mama ma lasa singura in autobus, ea iesind sa ma faca ceva cumparaturi, eu plingeam si tare ma temeam ca o sa se duca autobusul cu mine si mama o sa ramina. Si cit nu mi-ar fi spus mama ca vine repede si nu se duce autobusul fara ea, oricum toata procedura ma facea sa intru intr-o panica urita (de parca panica ar putea fi si altfel).

Mai tirziu (c-am 10 ani later) am inteles ca nu eram numai eu cu asa frica. Se pare ca e comun sentimentul printre copii, habar n-am de ce.

Oare acum copii tot au asa frica ori era ceva comun pentru “era” mea?

h1

New Year/Revelion

31/12/2011

Adele suna din boxe. Cafeaua jamaicana raspindeste miros in camera. Bradutul lumineaza, iar pisica sta pe masa (!!!) si ma priveste nedumerita de ce in loc s-o mingii eu imi folosesc degetele pentru ceva total (da, da) inutil (in viziunea ei)!

E dimineata de 31 decembrie. Daca in toata lumea sarbatoarea cea mai asteptata este Craciunul, pentru lumea de dincolo de zidul berlinez, anume asteata este ziua multasteptata.

Salata Olivie (cliche, but true), cadouri si sampanie – da, asta e Sarbatoarea!

Eu incerc sa-mi induc atmosfera magica care din cauza lipsei zapezii, e c-am greu de “activat”.

Poza e din oraselul unde locuiesc.

La multi ani!

h1

Hope never dies…or almost never

19/12/2011

She was in love. With him. Head over toes. Yes, that stupid, crazy love when you dont think much of what you’re doing and when your actions are driven by your feelings.

He was in love. With her. Yes, the crazy, stupid love when you think you can do it all and when you think you can change everything to better.

She took a step, a huge one, toward him. He backed up. Two steps. Then one more.

He got scared.

She got upset and annoyed.

He got married. To an other woman.

She went insane. For a while. And lost hope. Then she thought she does not need him and can live without him since he lives perfectly without her.

He moved on, without her in his life.

She got married. And hope died once again.

He got divorced.

Hope returned even she did not want it to return. It was far too painful to go through all it all again. All over again.

He said he’s getting married. Hope died again.

She said she wants to meet him and he agreed. Hope came back to life.

He said he’s not comming anymore. At least not now. And, he is getting married.

Hope died…once again.

Can we, please, bury the hope for good? Should we bury the hope? Dont need the hope anymore!!! Don’t! Don’t! Don’t!

Seems like hope will always be there… Damned Pandora!

 

 

 

h1

Montreal – Cold, but warm; Old, but new

03/11/2011

M-a dus soarta weekendul trecut la Montreal, doar pentru o zi, dar CE zi! A doua oara acolo, si mi-a placut la fel de mult ca prima data (well, exceptia face frigul ca era frigusor si vintisor, dar s-a meritat!).

Niste poze sa ilustreze o bucatica de Old Montreal and New Montreal.

h1

Bienvenue chez les Ch’tis

29/09/2011

Recomand din toata inima acest film. Eu l-am privit in rusa, dar era

o traducere foarte reusita. Cei care cunosc franceza, sa-l priveasca in original.

Am ris cum n-am mai ris de mult mult timp la un film. Are multe detalii frumoase, glume istete si actori extraordinari. Va asigur ca n-o sa regretati!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.